Vreau să traduc cărți. Cum procedez? (4)

Vreau să traduc cărți. Cum procedez? (4)

Plusurile și minusurile meseriei de traducător literar

Dacă ați ales studiile și o carieră în domeniul ăsta înseamnă că aveți deja microbul, nu mai este nevoie să explic eu ce înseamnă cuvintele, nuanțele, turnura frazei și migăleala pentru un om care iubește cărțile.

Dacă vă gândiți că oricine știe o limbă străină poate să traducă, mai gândiți-vă. Asta este o meserie ca oricare alta, care necesită studiu, atenție, răbdare, seriozitate, competență și dedicare, nu este un simplu hobby.

Încep cu minusurile meseriei de traducător literar, nu doar ca să le putem da repede deoparte și să rămânem cu plusurile, ci și pentru că e bine să fiți conștienți de ele din start.

  • Traducerile literare se plătesc prost.

Tarifele pentru traducerea de carte în România variază între aproximativ 2,5 EUR/pagina de 2000 de caractere cu spații, chiar și mai puțin pentru începători, la unele edituri, și, să zicem, 4 EUR pentru limbile de mare circulație (engleză, în principal). Limbile mai rare au tarife mai bune, dar nu cu mult. Pentru comparație, luând în calcul, desigur, și diferențele de nivel de trai și caracteristicile specifice fiecărei țări, vă invit să consultați informativ un raport CEATL privind condițiile de lucru ale traducătorilor literari din alte țări europene. E interesant de citit tot, dar, dacă vă grăbiți, tarifele sunt la pagina 20. Discuțiile despre tarife pe piața românească sunt lungi și complexe, cu mulți factori de luat în considerație, inclusiv comparația dintre piețele de carte și dintre nivelurile de trai. Editurile le știu pe ale lor, noi pe ale noastre, dar cred că și unii, și alții suntem de acord că tarifele actuale sunt prea mici, insuficiente pentru un trai decent exclusiv din traduceri literare. 

  • Banii vin târziu.

Lucrați, de exemplu, trei luni la o carte, iar banii vă intră în cont, în cazul în care nu sunt întârzieri și în funcție de contractul semnat cu editura, peste încă o perioadă care poate varia între una și trei (sau mai multe) luni. Asta înseamnă că, pentru a avea venituri regulate și constante, trebuie fie să lucrați pe bandă rulantă, ceea ce poate să nu fie fezabil, fie să aveți și alte surse de venit. Revin la recomandarea mea din primul articol din seria aceasta: asigurați-vă că mai aveți o sursă de venit, ca să nu depindeți de plățile pe drepturi de autor din traducerea cărților. Pot apărea diverse întârzieri, banii oricum nu sunt suficienți, știu foarte puțini traducători care reușesc să trăiască exclusiv din asta (și cu un randament mare, nu vorbim de începători).

  • 5 minute de glorie

Cu traducerea predată, plata făcută și cartea apărută, vă puteți pregăti pentru glorie. Nu eternă, pentru că nu ține decât vreo 5 minute, cât faceți anunțul pe Facebook și primiți felicitările rudelor, vecinilor și prietenilor. Pe urmă, vă întoarceți în bârlogul vostru și mai petreceți trei luni cocoșați la birou, luptându-vă cu următoarele sute de pagini pe care le dedicați miilor de cititori care vor deschide cartea și nici nu se vor gândi la voi. Exagerez, bineînțeles, dar realitatea nu este departe de scenariul ăsta. Gloria asta, fie ea și temporară, nu este de ajuns pentru a vă motiva pe termen lung. Pentru asta, vă trebuie altceva.

  • Izolarea

Traducerea literară este o muncă solitară de cele mai multe ori, pentru că ești doar tu cu textul, te muți în el timp de câteva săptămâni sau luni și aproape că nu mai știi altceva. Din când în când, mai scoți capul în lume, mai vorbești cu un redactor, te mai plângi unui coleg, dar greul îl duci singur. Dacă sunteți introvertiți, așa cum sunt mulți dintre cei care și-au ales această profesie, vă veți simți cam ca un pește în apă, cu riscul ca însingurarea asta să vă devină prea confortabilă pentru binele vostru. Dacă sunteți extrovertiți, nu pot să vă spun cum e, pentru că nu știu. Important pentru sănătatea voastră fizică și mintală este să nu uitați să ieșiți în lume, să comunicați, să faceți mișcare, să socializați (în viața reală, nu doar pe FB) și să duceți o viață cât de cât echilibrată. Nu uitați că există viață dincolo de bula voastră.

Un lucru care vă poate ajuta să simțiți că faceți parte dintr-o comunitate și să învățați cum să gestionați mai bine și relațiile cu editurile, și munca de traducere, în sine, este înscrierea în Asociația Română a Traducătorilor Literari (ArtLit). Printre scopurile declarate ale acesteia sunt coagularea corpului profesional al traducătorilor literari, apărarea drepturilor acestora, facilitarea perfecționării continue prin organizarea de evenimente și ateliere, și, în general, îmbunătățirea condițiilor de lucru ale traducătorilor literari. Mai multe detalii despre asociație găsiți pe pagina sa de Facebook și, în curând, și pe site.  

  • Comunicarea

În meseria asta, cele mai frecvente contacte sunt cu oamenii din edituri, de la persoana cu care discutați orice chestiuni administrative (secretara de redacție), la redactorul (șef) care vă alocă vouă cărțile de tradus și, uneori, în cazurile fericite care trebuie să devină normă, cu redactorul care lucrează pe traducerea voastră. Uneori comunicarea este firească, ușoară, îmbucurătoare, alteori, mai puțin. În orice caz, fiți politicoși, dar fermi, cereți-vă drepturile, dar acordați, la rândul vostru, înțelegere în limite rezonabile, oferiți ce vreți să vi se ofere în schimb și atrageți-le atenția dacă lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie. La urma urmei, suntem cu toții în slujba cărților și ar trebui să fim cu toții de aceeași parte a baricadei.

Concluzie: Asigurați-vă că aveți și alte surse de venit, specializați-vă într-o limbă mai rară, unde concurența este mai mică și tarifele sunt mai bune, lucrați cu seriozitate și pasiune, nu vă izolați, duceți o viață echilibrată și sănătoasă și adoptați o conduită profesională elegantă.

Odată conștienți de ce vă așteaptă, dacă sunteți în continuare hotărâți să mergeți pe drumul ăsta, nu uitați și de plusurile meseriei de traducător literar:

???

Ăăăăă…

Glumesc.

  • Îți iubești munca.

Pentru mine, cel mai mare plus este că mi-am făcut din pasiune o meserie. Era o vorbă: Fă ceea ce iubești și nu va trebui să muncești nici măcar o zi în viață. E complet fals, bineînțeles, pentru că și dacă iubești ce faci, de fapt, tocmai pentru că iubești ce faci, muncești din greu ca să iasă bine și să te mândrești cu rezultatul. Dar muncești cu plăcere, cu interes, cu implicare, nu pentru că așa te pune șeful, ci pentru că investești tot ce ai tu mai bun acolo.

  • Înveți să citești cărțile mai atent și mai critic decât înainte.

Deformație profesională sau nu, odată ce te apuci de meseria asta, nu mai poți să citești o carte în română fără să observi fiecare literă lipsă sau virgulă pusă aiurea, ca să nu mai zic de calcuri după engleză sau topică nenaturală. Devii un cititor mult mai atent și mai exigent și, uneori, ți se întâmplă asta cu propriile traduceri, în care câte o literă aiurea a scăpat cercetării vigilente a trei perechi de ochi.

  • Înveți să apreciezi mai mult munca celorlalți traducători.

Până să-mi proptesc ambele picioare în domeniul ăsta, preferam să citesc cărțile în original, acolo unde puteam, fără să-mi dau seama că astfel ignoram munca traducătorilor care lucraseră la cărțile respective. După ce am devenit conștientă de lucrul ăsta, am căutat dinadins traducerile, uneori citindu-le în paralel sau alternativ cu originalul, și învățând din asta. Au fost și cazuri de Așa da, și cazuri de Așa nu, dar, până la urmă, efortul ăsta este o școală foarte bună. Acum, ori de câte ori deschid o carte, mă uit la numele traducătorului și ca să văd dacă-l recunosc și dacă numele lui e o garanție a calității, dar și ca să știu cine a muncit la cartea pe care o țin în mână. Întârziindu-mi o clipă privirea pe pagina cu numele lui dau o minimă dovadă de respect și de mulțumire.

  • Creșterea propriei valori

Traducerea literară este o meserie în care înveți în permanență. După ani de studii și de experiență, eu n-aș afirma cu nonșalanță că vorbesc engleza sau franceza la perfecție și că sunt buricul pământului. Dacă te învață ceva cărțile pe care le traduci, acel lucru este tocmai umilitatea: fiecare carte nouă îți arată câte nu știi și te mai învață câte ceva. Și cu fiecare traducere nouă, descoperi că ai mai găsit niște resurse în tine, că te-ai descurcat binișor la nu știu ce pasaj dificil, că ți-a reușit un joc de cuvinte sau o glumă. Și te simți bine.

  • Impactul asupra altora

Se întâmplă, nu chiar zi de zi, dar se întâmplă să primești complimente pentru munca ta de la colegi, redactori, cronicari sau cititori obișnuiți. Faptul că cineva a fost atent la asta, că s-a gândit la tine, că ți-a apreciat munca și și-a luat câteva minute din timpul lui ca să-ți și spună și să-ți mulțumească e o bucurie mai mare decât un castron mare cu înghețată de nuci și pepene galben. Sau completați voi cu ce vă place. 😊

Share this post

Comments (2)

  • Stela Reply

    Super faine toate articolele, Mihaela, le-am citit cu mare interes, mai ales ca lucrez si eu acum într-un birou de traduceri (nu literare, totusi 😀 )

    23/01/2020 at 23:57
    • Mihaela Reply

      A, ce mă bucur! Mulțumesc și ținem legătura și pe partea asta de traduceri, dacă vrei. 😉

      27/01/2020 at 10:44

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *