Vreau să traduc cărți. Cum procedez? (3)

Vreau să traduc cărți. Cum procedez? (3)

Procesul de apariție a unei traduceri

Ce se întâmplă de la apariția unei cărți în străinătate și publicarea ei în limba română? Cine sunt actorii implicați? Care sunt etapele? O să încerc să răspund la întrebări atât cât mă pricep eu, iar dacă cineva mai informat dorește să vină cu completări, eu m-aș bucura.

Să luăm cele două situații cele mai comune:

  1. Cartea a fost scrisă și publicată în urmă cu mult timp, autorul nu mai este în viață, iar drepturile de autor asupra operei au expirat după 70 de ani, ceea ce înseamnă că aceasta este „la liber”.

De obicei, dacă o editură dorește să publice o traducere, contactează un traducător. Traducătorul face traducerea și o predă editurii. La editură, textul trece prin mâinile și pe sub ochii mai multor persoane (redactori, corectori, lectori), al căror rol este să-l cizeleze și să se asigure că produsul finit este unul de calitate cât mai bună. Un pas normal care în unele cazuri este sărit constă în revenirea traducerii la traducător după redactare, pentru ca acesta să vadă modificările făcute asupra textului său și să-și exprime un punct de vedere (poate să fie de acord cu unele sau să conteste altele). Colaborarea cu redactorul este foarte importantă, pentru că o privire proaspătă poate identifica și corecta diverse scăpări sau îmbunătăți unele exprimări ale traducătorului, dar acesta din urmă are dreptul de a vedea textul final și de a-și da sau nu acordul. Odată convenită varianta definitivă, urmează partea care pentru mine este tehnică și la care aștept completări/detalii: alegerea copertei, tipărirea, distribuția, promovarea. (Iarăși, ultima lipsește sau este insuficientă în unele cazuri, dar asta ține probabil de politica editurii de a promova numai unele titluri.)

  • Cartea a fost publicată recent sau este în curs de publicare, editurile află despre ea de la agenții literari (care exact cu asta se ocupă: să intermedieze între autori sau edituri străine și editurile românești, în cazul de față) sau de la târgurile internaționale de carte (cum sunt cel de la Bologna, pentru cărțile de copii, sau cel de la Frankfurt). Se organizează licitații, se cumpără drepturile de publicare, după care procesul urmează etapele enumerate mai sus.

Între apariția unei cărți în original și publicarea ei în traducere pot trece ani, zeci de ani, câteva luni sau cele două se pot întâmpla aproape concomitent, cum e tendința mai nou în cazul unor titluri mult așteptate și promovate.

Au cititorii vreun cuvânt de spus în asta? Bineînțeles, ei se pot adresa editurilor să ceară anumite titluri sau să grăbească apariția lor. Comunicarea este foarte ușoară în epoca Facebook.

Târgurile de carte precum Gaudeamus, Bookfest, Kilipirim sunt destinate vânzării și promovării, scop în care sunt disponibile standuri cu cărți ale diverselor edituri și, în primele două exemple, evenimente cu invitați români și străini. În rest, cărțile sunt disponibile în librăriile fizice, tradiționale, în librăriile online de tip mall, pe site-urile editurilor, în anticariate și biblioteci. La nevoie, în bibliotecile prietenilor și ale familiei, deci aveți de unde alege. Unele cărți sunt disponibile și în format electronic, la prețuri mai mici decât cele pe hârtie, așa că și aceasta este o opțiune valabilă dacă preferați să citiți de pe e-reader sau locuiți în străinătate și este mai greu să comandați din țară.

O ultimă considerație pe tema asta: piața de carte din România este destul de mică în comparație cu alte piețe europene (1000 de edituri, 350 de distribuitori, cu o cifră totală de afaceri de peste 1 miliard de lei – sursă), dar traducerile reprezintă aproximativ 70-80% din ea (mult mai mult față de procentajul traducerilor din aceleași țări europene). Asta înseamnă că la noi se traduce foarte mult față de câtă literatură română se publică. Totuși, eu am impresia că în ultimii ani s-au publicat tot mai mulți autori români și a luat avânt și proza scurtă românească, ceea ce mă bucură.

Așa că vă încurajez în primul rând să citiți, apoi să selectați cu atenție cărțile traduse, să dați feedback editurilor, să recomandați și altora ce v-a plăcut și, nu în ultimul rând (un îndemn care vine mai degrabă de la cititoarea, nu de la traducătoarea din mine): dați o șansă și literaturii române. S-ar putea să vă surprindă plăcut.

(Va urma)

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *