Noțiuni elementare despre „traducere”

Noțiuni elementare despre „traducere”

Pentru cine nu lucrează în domeniu, traducerea este fie o funcție automată de la Google, fie un lucru pe care l-ar face oricine, dacă ar avea timp. Mai sunt câțiva, puțini, care au încercat și au văzut că nu e chiar așa, ba chiar au constatat pe pielea lor că e nevoie de multă muncă, cercetare, simț al limbii, cunoașterea ambelor limbi și culturi, familiarizarea cu terminologia și multe altele. În plus, „traducere” este folosit ca un fel de termen-umbrelă pentru tot ce presupune lucrul cu limbi străine. Să le luăm pe rând și să le lămurim!

Simplificând, traducerea înseamnă activitatea scrisă de a reda un text dintr-o limbă străină în limba maternă, păstrând sensul, stilul și scopul acestuia.

Persoana care face traducerea se numește traducător/traducătoare (din franceză: traducteur). Se mai folosește și termenul de translator (din franceză translateur < latină translator, translatoris, cf. DEX).

Când redai un text din română într-o limbă străină, cu aceleași condiții ca mai sus, înseamnă că faci retroversiune. Bunele practici din domeniu recomandă să se lucreze doar spre limba maternă, din motive lesne de înțeles (se presupune că, oricât de bine ai vorbi o limbă străină, tot nu ai finețea unui vorbitor nativ). Cu toate acestea, exercițiul în sine este foarte benefic, iar traducătorii de la noi (și din alte părți, în mod sigur) fac și retroversiune. Eu însămi am făcut asta mulți ani și pentru angajator, și pentru diverși clienți. În măsura posibilului și pentru o garanție a calității excelente a textului final, cel mai bine ar fi ca rezultatul să fie verificat de un vorbitor nativ al limbii țintă. Eu așa procedez de ceva vreme. (Notă: tot retroversiune – sau back-translation – se numește și retraducerea unui text în limba din care a fost tradus și servește la verificare).

Traducerea se poate face în mai multe domenii: juridic, financiar, tehnic, medical, literar etc. Cel mai bine este ca un traducător să încerce cât mai multe și să se oprească la cele care îl atrag cel mai tare și să se specializeze pe una, două, trei zone de interes. Eu sunt de acord cu teoria că, dacă faci câte puțin din toate, te pricepi puțin la toate, dar dacă aprofundezi un domeniu, devii specialist în domeniul respectiv. Bineînțeles, când aveți nevoie de o traducere, vă doriți un specialist, ca să aveți garanția calității.

Când redarea unui text dintr-o limbă în alta se face verbal înseamnă că avem de-a face cu interpretare.

Persoana care face interpretare se numește interpret/interpretă (ca în muzică, da, și tot interpret se numește și cel care lucrează cu limbajul semnelor, pentru persoanele surde sau cu deficiențe de auz). A nu se confunda cu traducătorul/traducătoarea. Deși par asemănătoare, sunt două meserii diferite, pentru că necesită abilități diferite. Nu este obligatoriu ca un traducător să facă și interpretare: poate nu are viteza de reacție, puterea de concentrare, stăpânirea de sine, memoria și spontaneitatea necesare unui interpret. Este valabil și invers: un interpret nu are neapărat răbdarea, meticulozitatea, plăcerea, curiozitatea de a sta ore în șir la birou și a lucra la un text scris. Sigur, există persoane care fac și una, și alta. A fost și cazul meu timp de câțiva ani buni, până când am renunțat la interpretare și am rămas cu celelalte. Detaliez puțin mai jos.

Prin 2008, cred, cu Alex, cu care am făcut echipă la numeroase evenimente de interpretare. Pe lângă instalația de simultană, aveam deschise și laptopurile, ca să fim la curent cu ce se mai întâmpla la birou. Ce vremuri!

Revenind, interpretarea este de mai multe feluri:

  • simultană (la cască): interpretul vorbește aproximativ în același timp cu vorbitorul și lucrează dintr-o cabină prevăzută cu o instalație de interpretare (cu canale diferite în funcție de limbă, ca în poza de mai sus);
  • consecutivă: interpretul așteaptă ca vorbitorul să termine fraza și apoi o redă în limba țintă pentru publicul nevorbitor al limbii sursă;
  • chuchotage/whispering/la ureche: o tehnică folosită, de obicei, când clienții sunt puțini (una-două-trei persoane dintr-un grup mare) și este mai la îndemână să le șușotești la ureche decât să lucrezi dintr-o cabină (chestiune și de costuri) sau să faci consecutivă (pentru a nu dubla durata evenimentului și a nu plictisi ascultătorii care au înțeles limba străină).

Eu am preferat simultana, fiindcă mi se părea că mă concentrez mai bine din cabina mea și că pot să susțin ritmul vorbitorului. Consecutiva mă punea oarecum în dificultate, pentru că trebuia să ies în față și să fiu și eu în centrul atenției. Nu e chiar situația ideală pentru un introvertit. La chuchotage, dezvolți o relație mai personală cu clientul sau clienții, pentru că stai foarte aproape de ei și îi privești în ochi când le explici, cu avantajul că poți să fii mai relaxat și să interacționezi oricând cu aceștia (să pună întrebări, să dai lămuriri etc.).

Și serviciile pe care le poate oferi un lingvist/specialist în limbi străine/partener sau o resursă, așa cum am tot fost denumită în ultimii ani, pot fi diferite:

  • traducere
  • traducere autorizată/legalizată
  • interpretare
  • subtitrare
  • verificare ortografică (proofreading)
  • revizie (LQA – Language Quality Assessment)
  • transcreație
  • etc.

Și pentru că internetul este în floare, a luat avânt un derivat al traducerii: localizarea. Pe scurt, aceasta presupune adaptarea conținutului website-urilor, aplicațiilor sau jocurilor la publicul și cultura țintă, ținând cont de niște reguli stricte: glosare, ghiduri stilistice, limite de caractere, restricții tehnice etc. Conținutul poate fi din mai multe domenii de specialitate: juridic, marketing, interfața cu utilizatorul etc.

Atenție! A nu se confunda tipurile de servicii cu domeniile de specialitate. Toate aceste servicii pot fi asigurate și într-un singur domeniu. Bineînțeles, fiecare are tariful propriu, care se poate calcula la cuvânt, la rând, la pagină (standardul în România e de 2000 de caractere cu spații) sau la oră.

Cam despre asta este vorba, în mare, atunci când vorbim despre „traducere”. Sper că am clarificat cât de cât noțiunile astea și că am răspuns la diverse întrebări (pe care poate nici nu știați că le aveți). Dacă mai apar nedumeriri sau completări legate de cele de mai sus, vă stau la dispoziție și vă mai aștept pe aici.

 

Share this post