Fericire, de Aminatta Forna

Fericire, de Aminatta Forna

Fericire, de Aminatta Forna, Editura Vellant, 2018

Una dintre cărțile și traducerile mele preferate, cu care am simțit că rezonez încă de la primele pagini. În acest roman, întâlnirea dintre Attila, un psihiatru vest-african, și Jean, o americancă aflată în Londra ca să studieze comportamentul vulpilor urbane, devine pretext pentru tot felul de observații despre dragoste, căsnicie, copii, prietenie, singurătate, război, moarte, stres post-traumatic, definiția fericirii și, bineînțeles, căutarea ei. Aminatta Forna scrie tare frumos, povestind fără grabă despre trecutul personajelor, sondând în interiorul lor, jonglând cu trecutul și prezentul, profitând de întâlniri și întâmplări pentru a-și aduce personajele împreună și pentru a ilustra idei și concepte ce țin de istorie, psihiatrie și biologie.

Stilul autoarei este destul de special: cu fraze abrupte pe alocuri, cu altele care curg lin, cu salturi geografice și temporale, care aduc cu ele schimbări de timpuri verbale și de perspectivă, cu descrieri de o frumusețe nemaipomenită, care fac apel la toate simțurile, și cu discuții și observații care te pun pe gânduri și te emoționează. Noutățile și aspectele care au necesitat documentare mai serioasă au fost diversitatea speciilor de plante și de păsări, felurile de mâncare africană, diferențele de stil: de la cel clasic, de roman de secol XIX, la versuri, tweeturi și fragmente din texte științifice. Per total, a fost o experiență extraordinară și o o carte pe care o recomand cu toată inima.

Share this post