Notice: Undefined variable: post in /home/a0631992/public_html/wp-content/plugins/cardoza-facebook-like-box/cardoza_facebook_like_box.php on line 876

Notice: Trying to get property 'ID' of non-object in /home/a0631992/public_html/wp-content/plugins/cardoza-facebook-like-box/cardoza_facebook_like_box.php on line 876

Ce îmi zgârie mie retina sau auzul

Ce îmi zgârie mie retina sau auzul


Notice: Undefined variable: post in /home/a0631992/public_html/wp-content/plugins/cardoza-facebook-like-box/cardoza_facebook_like_box.php on line 876

Notice: Trying to get property 'ID' of non-object in /home/a0631992/public_html/wp-content/plugins/cardoza-facebook-like-box/cardoza_facebook_like_box.php on line 876

Știu, s-au scris multe articole despre greșelile făcute frecvent în limba română, cum ar fi „care” în loc de „pe care” sau „decât” fără negație în față. Ca să nu mai vorbesc despre „copii” în loc de „copiii” sau despre cratime puse aiurea. Eu nu am de gând să reiau exemplele, ci m-aș adresa celor care, influențați de diverse mode lingvistice sau pur și simplu în necunoștință de cauză, vorbesc și scriu un soi de romgleză chinuită și chinuitoare. Știu, și despre romgleză s-au scris multe articole și s-a râs pe îndelete, dar am simțit nevoia să-mi organizez puțin informațiile și părerile. Așadar, iată ce îmi zgârie mie retina sau auzul!

Tendința de a scrie cu litere mari

Am observat-o în special la denumirile de luni, zile și limbi. Chiar dacă în engleză acestea se scriu cu majusculă inițială, nu e cazul și în română. Sunt substantive comune, nu există niciun motiv pentru a le scrie cu literă mare:

  • ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai etc.
  • luni, marți, miercuri, joi etc.
  • engleză, română, franceză, germană, italiană etc.

Pentru partea teoretică, găsiți lămuriri detaliate aici. Spicuiesc:

Nu ni se mai pare necesară în momentul de față reluarea regulilor, încetățenite de multă vreme în limba română, potrivit cărora se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc popoarezilele săptămânii și lunile anului și disciplinele de învățământ (care în unele limbi se scriu cu literă mare).

 

Calcurile

Ce este calcul? Conform DEX, este un fenomen lingvistic care constă în:

(a) atribuirea de sensuri noi, după model străin, unor cuvinte existente în limbă;

Pentru o mai bună înțelegere, dau probabil cel mai cunoscut exemplu: celebrul locație, în sensul lui de bază, înseamnă „(dare sau) luare în folosință temporară a unui bun mobil sau imobil în schimbul unei plăți; arendare, închiriere”; prin copierea sensului din engleză (location) de „loc” sau „amplasament”, i s-a atribuit un sens nou și în română, cu care, de altfel, este folosit preponderent. Sigur, limba este un organism viu, este musai să se schimbe și să se îmbogățească, altfel n-ar mai fi în ton cu timpurile. Sunt de acord, accept și uzul ăsta, dar eu nu folosesc termenul cu sensul de „loc” decât obligată de glosarul vreunui client, nu și în vorbirea curentă. Să zicem că sunt încăpățânată (nu chiar puristă). 😀

Alte exemple: poziții deschise (în loc de posturi/locuri de muncă disponibile), a ridica finanțare (de la raise financing/funds, în loc de a colecta fonduri, a atrage finanțare), a adresa o problemă (a aborda/discuta despre/gestiona/rezolva), a aplica la job (și asta mă zgârie, deși probabil mâine-poimâine o vedem în DEX) și multe altele.

ori în

(b) formarea unor cuvinte sau expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine.

Exemplu: astăzi este despre… este traducerea cuvânt cu cuvânt a expresiei din engleză „today is about…”. Nu știu dacă mai deranjează pe careva preluarea fără discernământ, fără o minimă grijă de adaptare, a acestei exprimări, că de răspândit, am văzut că s-a răspândit ca ciupercile după ploaie: „Astăzi este despre astăzi” (titlu de carte chiar), „Astăzi este despre tine, femeie, zâmbet curat, suflet frumos și motiv de bucurie!”, „Astazi este despre ei, toata ziua. Despre parintii nostri, cei care ne-au crescut cum au stiut ei mai bine”,  „Astăzi este despre viitor și am votat pentru visul meu dintotdeauna pentru România”, „Astăzi este despre noi. La mulți ani!” și lista poate continua. Cum s-ar fi putut prelua ideea, nu forma? Astăzi vreau să vorbesc despre…, ziua de astăzi le este dedicată părinților…, ziua asta are o însemnătate aparte pentru…, azi este o zi importantă pentru…, astăzi comemorăm…, astăzi este aniversarea…, astăzi este ziua… etc.

Alte exemple: a face sens (de la to make sense) în loc de a avea sens/logică, a suporta (de la to support), care în română are cu totul alt sens, de a tolera, în loc de a susține, a sprijini etc. O listă destul de bogată găsiți aici.

Un alt fenomen larg răspândit, în special printre corporatiști/IT-iști, este reprezentat de împrumuturile din altă limbă, fie ca atare (am un meeting, sunt developer – pronunțat [d e v e ‘l o p ă r], avem un call cu CEO-ul etc.), fie adaptate la morfologia românească. Mai exact, presărarea limbii române cu cuvinte englezești ce primesc desinențe românești: a cancela (a anula), a share-ui (a trimite, a distribui, a permite accesul), a developa (a dezvolta), a bookui (a rezerva), a impacta (a avea impact, a afecta), a se focusa (a se concentra), a customiza (a personaliza), a updata (a actualiza), a challengiui (a provoca) și altele. Recunosc că a share-ui / „șerui” folosesc și eu în vorbirea curentă, din simplul motiv că este mai precis decât orice corespondent românesc găsit (a distribui, a trimite, a permite accesul) și înțeleg de ce unii amestecă așa de nonșalant limbile și sensurile: suntem foarte mult și des expuși la engleză (în principal, dar și la alte limbi, în cazul celor ce trăiesc de o oarecare perioadă în alte țări, așa că fenomenul nu se limitează la ea) și, adesea, engleza este mai exactă, mai concisă, mai directă. E mai comod. Celălalt mă înțelege, așa că de ce nu?

Eu sunt de părere că, dacă avem termeni echivalenți ca sens, lungime, precizie, îi putem folosi fără probleme. Dacă în limba română se simte nevoia de un termen care să nuanțeze, să surprindă un anumit aspect al realității pentru care nu avem decât un termen general, atunci da, ar fi de preferat să o îmbogățim. Însă excesele îmi zgârie rău timpanul.

Dacă tot m-am apucat, strecor în lista asta și alte obiceiuri de exprimare pe care le-am observat și care nu țin de romgleză. Cum ar fi:

Prețiozitățile în vorbirea informală

Nu văd un film, îl vizionez. Nu fac o comandă, o efectuez. Nu citesc o carte, o lecturez. Nu cumpăr o bormașină, o achiziționez etc.

Mă amuză/exasperează tendința asta de a înlocui cuvinte simple și exprimări naturale cu altele considerate mai elevate, când chiar nu e cazul. Rezultatul nu este decât o afectare ridicolă. Există registre stilistice: într-un fel vorbim în context profesional – într-o ședință (ca să nu zic un meeting :p), o prezentare pentru un client important sau un interviu – și în cu totul alt fel când stăm de vorbă cu prietenii sau lăsăm comentarii pe Facebook or recenzii pe eMag.

Stilul eliptic

Nu mă refer la „Bn cf”, varianta modernă a lui „asl pls” din vremurile mIRCului (din fericire, nu prea am cunoștințe care să scrie așa). Ăsta de care zic eu e întâlnit mai ales pe grupurile de Facebook, unde oamenii cer recomandări (de filme, cărți, creme etc.), fără a da un minimum de informații sau de cerințe și fără a folosi punctuația.

Ex.: Un film bun

La fel ca în traduceri, și aici este nevoie de un context. Cineva poate să creadă că un film cu Adam Sandler e bun și, prin urmare să-l recomande, în timp ce pentru altcineva Adam Sandler e un actor de mâna a doua, iar filmele lui, niște comedioare stupide. Unde-i semnul întrebării? Unde-i propoziția formulată complet, cu subiect și predicat? Unde-s contextul, cerințele? E lenea atât de mare sau gândirea atât de superficială încât prescurtăm orice, cu riscul de a trunchia mesajul până la a-l face neinteligibil? (Mă revolt în sinea mea de fiecare dată când dau peste un astfel de anunț, dar degeaba, pentru că întotdeauna se găsesc câțiva care să sară cu sugestii, care mai de care mai diferite, inclusiv de gustul celui care a întrebat, de unde rezultă că numai eu mă împiedic de formă și de lipsa unor condiții clare.)

Ex.: Îmi puteți recomanda un film bun fantasy/de suspans/de dragoste/thriller, în genul lui x/y/z?

Locurile comune

Decât să lași pe Facebook sau pe orice alt site de socializare un comentariu de genul „Trist, dar adevărat” ori un emoticon cu pupici și inimioare roz-bombon, mai bine nu mai spui nimic. Într-o conversație față în față, cum ai reacționa? Te-ai apuca să-ți pupi interlocutorul după un mini-discurs cu care ești de acord? Ai da o replică banală și seacă, doar ca să te bagi în seamă, și apoi ai trece la următorul care are ceva de spus? Cred că nu prea mai avem cultura dialogului, a argumentelor, a părerilor expuse calm, frumos, coerent. Ori dăm cu lături din prima, ori nu știm să formulăm o părere proprie. Și e păcat.

Felul în care vorbești spune ceva despre tine ca om: dacă ești educat, elegant, atent, organizat, coerent sau, dimpotrivă, dacă nu prea ți-a plăcut cartea sau ești împrăștiat, neglijent ori confuz; dacă ai umor sau talent la povestit ori ești plicticos și te pierzi în detalii. În grupurile profesionale, spune ceva despre tine și ca profesionist. Ca traducător, mi se pare inadmisibil să faci greșeli de limbă, cu atât mai mult când scrii într-un grup de profil. Practic îți tai singur craca de sub picioare. De ce practici meseria asta dacă nu știi să scrii corect? Cum să convingi eventualii colegi sau clienți că poți să le oferi servicii de calitate?

Pentru vorbitorii obișnuiți de limba română, adică pentru aceia care nu și-au făcut din asta o specializare, un instrument de lucru, limba rămâne totuși o oglindă. Ea servește nu numai la transmiterea unui mesaj, ci și la crearea unei imagini: ea conține indicii despre cine ești tu, dincolo de conținutul și forma frazelor tale.

Știu că sunt subiectivă fiindcă, având meseria asta, lucrând zilnic cu cuvinte, nuanțe, sensuri și transmiterea lor cât mai natural și mai corect dintr-o limbă în alta, nu am cum să rămân indiferentă la derapajele din jurul meu, dar nu am pretenția ca toți oamenii să vorbească egal și frumos, corect, elegant. Ar fi nerealist și, în plus, plictisitor, fiindcă n-am mai avea diversitate, n-am mai avea straturi, clase, regiuni, culoare și așa mai departe. În schimb, îmi plac jocurile de cuvinte și mă amuză amestecul inedit și inteligent de limbi, sensuri, termeni, forme (a se vedea „îmi odihnesc valiza”), adică apreciez când această combinație este o joacă intenționată, cu scopul de a provoca râsul. Când ea vine doar din comoditate, aroganță sau dezinteres, nu mi se mai pare de admirat. Dimpotrivă.

Cred că putem împrumuta termeni străini, acolo unde româna nu are corespondenți sau ar fi dificil ori prea lung de explicitat sau parafrazat. Putem strecura neologisme și englezisme în conversație, așa cum, de altfel, fac mulți dintre cunoscuții mei (și eu la fel). Ce mă deranjează pe mine este preluarea fără filtru a oricărei mode, ceea ce duce la răspândirea unor aberații. Asta îmi aduce aminte de o postare mai veche de pe Facebook în care o duduie îndemna lumea să participe la nu știu ce concurs, lăsând comentarii cu „Sunt în”. Sub postarea cu pricina, ditamai cârnatul de „Sunt în”, pentru că oamenii repetau papagalicește, fără filtru: ce înseamnă „sunt în”? Sunt în ce? „I’m in” ăla preluat literal din engleză înseamnă „particip”. Despre asta este vorba.

Share this post



Notice: Undefined offset: 0 in /home/a0631992/public_html/wp-content/plugins/cardoza-facebook-like-box/cardoza_facebook_like_box.php on line 924